sâmbătă, 29 februarie 2020

Versiunea Garay János a legendei ecoului din Tihany

.

A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, o fată de împărat neînchipuit de frumoasă. Prinţesa avea grijă de o turmă de capre, toate cu lâna numai şi numai din aur. Pe coasta muntelui de la Tihany, ieşea la păscut cu ditamai averea, dar mai de preţ decât dobitoacele cele năzdrăvane era însăşi minunata fecioară de crai cu ochi galeşi, plete negre ca noaptea şi obrăjori ca pieliţa laptelui. Dar buzele ei rumene şi fragede, ca nişte boboci de trandafir, nu puteau să rostească nici un cuvânt: se născuse mută.

Bătrânul rege al valurilor din lacul Balaton, un duh falnic, cu barba lungă până la genunchi, se înălţă din spuma apelor şi o rugă:

- Mi s-a îmbolnăvit băiatul. Dă-mi o cană de lapte proaspăt, muls de la una din căpriţele tale, ca să se vindece şi în schimb îţi voi slobozi graiul.

Preafrumoasa fată de împărat i-a dat cana de lapte cerută, iar regele lacului i-a dezlegat buzele. Şi vocea ei s-a auzit mai sonoră decât argintul, mai dulce decât mierea aurie.

Leacul cerut a ajutat. Bolnavul s-a înzdrăvenit. A prins puteri şi a ieşit şi el la mal. O auzi pe fecioară şi se îndrăgosti pe loc de ea. O chemă să-i spună vorbe de iubire, să sporovăiască vrute şi nevrute cu ea, să-i înveselească ziua, dar fata îl privi fudulă şi-i întoarse spatele fără să-i răspundă.

Zi de zi, prinţul din valuri încercă să-i câştige dragostea, dar fecioara de pe ţărm n-a catadicsit să-l bage în seamă. În cele din urmă, băiatul s-a topit de dorul ei şi s-a stins de tot.

Doamne Dumnezeule, Tată din Ceruri, chezaş al Dreptăţii! Ce lovitură a sorţii, ce jale de nestins, ce mânie cumplită îl cuprinse pe regele valurilor, pe moşul cu plete dalbe, pe părintele cu stirpea risipită!

Regele din ape îşi ridică ochii înlăcrimaţi spre cer şi ceru Preaînaltului Judecător s-o pedepsească aspru pe mândra cea fără de suflet. O flacără ţâşni din sol şi pârjoli ţancul, arse tot până dădu de stâncă. Vreme de trei zile şi trei nopţi, focul osândei a mistuit fără milă iarba, şi tufişurile, şi pomii.

Turma de capre s-a speriat şi a sărit în apă, unde s-a înecat. Peştii au ciugulit carnea de pe oase, numai copitele n-au putut să le mănânce şi de aceea ele se găsesc berechet în nisipul de pe mal.

Iar fecioara a fost închisă pe vecie într-o grotă, într-una dintre bortele dezvelite de foc. Cine ştie unde, în care dintre ele? Sunt cu sutele, cu miile, printre stânci, sub ţancurile pietroase, astupate cu bolovani imenşi.

Pedeapsa cea dreaptă cere ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Dacă a păcătuit cu limba, cu limba să plătească!

Deci, pentru că, deşi a dobândit glas, fata de crai s-a încăpăţânat să nu răspundă când a fost chemată, de-acum încolo va repeta fiecare strigare de pe dealul învecinat, până la şapte cuvinte. De-o fi nobil, de-o fi unul rupt în coate, mândra nu va avea scăpare: blestemul o va sili să grăiască.

Fata cu vocea răsunătoare ca argintul şi dulce ca mierea aurie e pe-aproape şi va rămâne acolo în veci, cât lacul va fi lac şi muntele va fi munte. Deşi n-o vede nimeni şi nici nu poate fi atinsă, osânda pentru trufie e să răspundă ca un ecou oricui strigă ceva de-acolo.


Notă:
Garay János (1812-1853) a adunat şi a transpus în versuri mai multe legende sau anecdote ungureşti. În „Veteranul” (Az obsitos), l-a creat pe Háry János, militarul fanfaron care l-a luat prizonier pe însuşi marele Napoleon Bonaparte. A fost distins cu mai multe premii literare şi a devenit membru corespondent al Academiei Maghiare la doar 27 de ani, în 1839. Din ce în ce mai bolnav, n-a participat la revoluţia paşoptistă şi a murit datorită unei pneumonii galopante la doar 41 de ani. În staţiunea de la poalele abaţiei benedictine, „Legenda ecoului din Tihany” este cunoscută şi recitată de toţi vânzătorii de suveniruri făurite din cochiliile găsite pe malul lacului Balaton.



joi, 20 februarie 2020

Ecoul din Tihany

.
Dacă va puneţi în faţa statuii care o reprezintă pe nimfa Echo şi strigaţi „Hei!”, peste 2 secunde veţi auzi reflexia sunetului pe pereţii abaţiei din Tihany. Fenomenul e mai pregnant toamna-iarna, când copacii din jur sunt desfrunziţi. El a fost descris de mai mulţi poeţi, dintre care, pe panoul turistic, sunt amintiţi Csokonai Vitéz Mihály şi Garay János.

Ascultând-o pe nimfa Echo

5 minute, 300 de metri până la Dealul Ecoului

Statuia turnată de Borsos Miklós (1985)

Vechiul indicator

Girls talk...

Panou turistic cu informaţii legate de fenomenului ecoului

Grădiniţa Ecoului, situată într-o fostă vilă


P.S.

Să ne amintim legenda în varianta din „Metamorfozele” lui Ovidiu:

Din întîmplare copilul, răzleţit de trupa credincioasă de însoţitori, strigă: „E cineva pe-aproape?". „Aproape" răspunde Echo. El rămîne încremenit de uimire şi, după ce-şi aruncă privirile în toate părţile, strigă cu voce puternică: „Vino", şi nimfa la rîndu-i îl cheamă pe cel ce o cheamă. Se uită înapoi şi iarăşi nevenind nimeni, zice: „Fugi de mine?". Şi primeşte înapoi tot atîtea cuvinte cîte a spus. El mai întreabă şi, amăgit de vocea cealaltă, zice: „Să ne iubim". Şi cu o voce cum nu va răspunde vreodată cuiva mai plăcut, Echo repetă „Ne iubim". Îmbătată de propriile-i cuvinte, ea iese din pădure şi aleargă să se arunce de gîtul iubitului dorit. Dar acesta fuge şi, fugind, spune: ,,Nu mă îmbrăţişa, mai bine să mor decît să mă las ţie". Ea nu răspunde nimic altceva decît: „Mă las ţie".

miercuri, 19 februarie 2020

marți, 18 februarie 2020

Tunul de lemn din Tihany

.
Pe malul lacului Balaton, la Tihany, se află un tun făurit din lemn de stejar. Povestea lui e tragicomică şi a fost pusă în versuri de Csizmazia Zsolt. Primarul din localitate a fost certat de soţie pentru că nu reuşea să fie la fel de înstărit ca şi cel din Füred, care pusese o taxă de privelişte către abaţia de peste ape. Pentru că n-au reuşit să obţină o cotă-parte din veniturile pe imagine, cei din Tihany au declarat război Füredului. Cum nu aveau nici un tun, au construit unul din scânduri, cam în stilul IKEA de acum. Tunul a explodat la primul foc şi a omorât pe 16 dintre cei prezenţi, printre care şi pe primar, iar soţia lui a surzit. Ghiuleaua n-a ajuns dincolo şi n-a provocat nicio pagubă pe malul celălalt.

Aş fi tras un tun, dar era poziţionat în cealaltă parte, cu spatele la ţintă.

Tunul din scânduri de stejar, folosit pentru intimidarea celor din Balatonfüred

Poemul „eroic” al lui Csizmazia Zsolt

.

luni, 17 februarie 2020

Abaţia benedictină din Tihany

.
Mănăstirea de pe culmea de lângă lacul Balaton a fost ctitorită de regele Andrei I în 1055 şi i-a servit ulterior ca loc de veci şi de pomenire.
.
Abaţia benedictină din Tihany

Sfîntul Aignan de Orleans şi Fecioara Maria, cu stema localităţii

Vedere de pe Dealul Ecoului

O navă pe o tapiserie

Romantismul ruinelor

Statuia modernă a regelul ctitor Andrei I

Un dud aspectuos lângă magazinul de suveniruri

duminică, 16 februarie 2020

Biserica mănăstirii dominicane din Vasvár (Ungaria)

.
 Una dintre apariţiile Sfintei Fecioare la Lourdes a fost tocmai de Sfântul Valentin.

Nişa Sfintei Fecioare pe zidul mănăstirii.

Interiorul bisericii vechi de peste 700 de ani.

Fresca din centrul tavanului.

Interiorul bisericii.

Interiorul bisericii.

Istoricul izvorului cu apă tămăduitoare şi a pelerinajelor la Vasvár.

sâmbătă, 15 februarie 2020

Muzeul cântarelor din Döröske

.
De la Ion Piţoiu-Dragomir citire:
Cântarea cântarelor ori cântarul cântărilor?
.
Döröske este o comună din judeţul Vas (Ungaria). Fostul pompier Kolozár György a infiinţat aici un muzeu deosebit. Într-un fost grajd, a adunat sute de cântare şi balanţe de toate felurile şi mărimile.
.








joi, 13 februarie 2020

Castelul Békássy din Zsennye (exteriorul)

.
Castelul din Zsennye (cândva Kis-Sennye) se află în apropierea oraşului Vasvár din Ungaria. Construit în evul mediu, domeniul pe care este amplasat a aparţinut familiilor Sennyey, Bezerédy şi Békássy. În epoca comunistă, a fost transformat în casă de creaţie. Legenda spune că, iniţial, a fost un sălaş al cavalerilor templieri. În parc, se află mormântul poetului Békássy Ferenc.
http://www.zsennye.hu/index.php?v=1&p=39&function=2_10








duminică, 13 octombrie 2019

Bănuţii de piatră ai lui Rákóczi

.
 Dealul piramidal de peste Someş, din dreptul Jiboului, cunoscut ca Piscuiul Ronei sau Ţugluiul Turbuţei, poartă numele şi principelui Francisc Rákóczi II. 

Iată-l desenat de Uca-Maria Iov.

La baza lui, se află rezervaţia geologică numită „Calcarele de  Racoţi”.

Aici i-a înfruntat pe austrieci MARELE Rákóczi...
(tablou al principelui pe când era copil)

Iată o pictură cu personajul adult, pus pe fapte mari.

Sub flamurile de mai sus, s-au adunat cei nemulţumiţi de impozitele percepute de administraţia habsburgică, după izgonirea turcilor din Ardeal.

Istoricul Cserei Mihály, partizan austriac, nota cu obiectivitate: 
„Au schimbat jugul de lemn cu altul mai greu, din fier.”

Austriecii l-au trimis pe generalul Ludwig von Herbeville cu o oştire, ca să-i determine pe localnici să accepte condiţiile impuse de la Viena.

Armata principelui a fost înfrântă. 
Legenda spune că şi-a potcovit calul cu potcoave întoarse şi a fugit.

Rákóczi şi-a scos toţi galbenii din pungă, i-a aruncat şi, cât timp soldaţii s-au oprit să-i adune, a scăpat de urmărire. Dar e numai o poveste iscată de faptul că fosilele nummuliţilor seamănă cu nişte monede.

Rákóczi a bătut şi monede adevărate, din argint, la Kremnitz.

Chipul lui a apărut pe bancnotele de 50 de pengő sau forinţi...

apoi a venit inflaţia...

Lumea crede că a ascuns un tezaur într-un tunel de sub Someş. 
Din memoriile principelui, scrise în franceză la curtea lui Ludovic XIV, aflăm altceva:

„Am prânzit în satul în care am dus bagajele armatei...”

O gravură din epocă menită să arate Jiboul. 
Nu corespunde realităţii.

Dar e adevărat că prinţul s-a urcat pe dealul care azi îi poartă numele.

Un diafilm dedicat domnitorului...

...îi arată pe soldaţi chefuind între bătălii.

S-au emis timbre dedicate acestei bătălii, amintite şi de cronicarii munteni.

Şi istoria filateliei a înregistrat evenimentul.

O serie a fost gravată de Légrády Sándor...

...dar cele mai preţuite sunt emisiile cu preţul supraimprimat din anii 1945-1946, care ajung în unele cazuri la câteva sute de euro.
.