.
.
duminică, 31 iulie 2011
joi, 28 iulie 2011
Jibou - Someş-Guruslău şi retur
.
Plecarea din faţa blocului
Coborâm pe podul mare de lângă Integrata
(în amonte, există şi un pod pentru pietoni)
Urcăm pe dealul din stânga podului de la Rona, în drum spre Husia
Ne umplem sticlele de apă la izvorul din Husia
(de remarcat debitul lui)
Urcăm pe drumul proaspăt asfaltat către centrul Husiei,
pe lângă o fântână rustică, pe „stil vechi”, cu cumpănă
Biserica de lemn din Husia, cu pereţii proptiţi de contraforţi şi o suavă turlă octogonală
Ieşirea dinspre Someş-Guruslău a Husiei
(cam pe aici se termină asfaltul)
Pe dealul dintre sate
Vedere inedită a Piscuiului Ronei/ Dealului lui Rákóczi
Ne tragem sufletul în vârful dealului
(ultimul hop - de aici numai la vale)
Grădiniţa şi fostul C.A.P. din Someş-Guruslău
Din nou pe asfalt:
strada principală din Someş-Guruslău
(n-am intrat, dar pe-aici ne va fi drumul
când vom merge la Cheile Ţicăului)
Ieşirea dinspre Jibou a satului Someş-Guruslău
Releul de telefonie, izvorul şi podul de la Someş-Guruslău
Ca să evităm maşinile de transportat balastru,
ne întoarcem pe malul drept al Someşului
(se vede şi Piscuiul Ronei/ Dealul lui Rákóczi)
Am surprins un vultur imens, care plutea maiestuos deasupra ogoarelor
Vulturul, văzut de cât de aproape ne-a lăsat optica aparatului foto
Cuiburi de lăstun într-o veche carieră de pietriş
Cuiburi de lăstun (detaliu 1)
Cuiburi de lăstun (detaliu 2)
Altă privelişte a Piscuiului Ronei/ Dealului lui Rákóczi
Piscuiul Ronei/ Dealul lui Rákóczi văzut de pe malul Someşului
Piscuiul Ronei/ Dealul lui Rákóczi (detaliu)
În căutarea unui loc de popas
„Laguna” pescarilor
Vegetaţie luxuriantă
Jucăm cărţi la umbra răchitelor
(merităm să ne deconectăm un pic)
.
Plecarea din faţa blocului
Coborâm pe podul mare de lângă Integrata
(în amonte, există şi un pod pentru pietoni)
Urcăm pe dealul din stânga podului de la Rona, în drum spre Husia
Ne umplem sticlele de apă la izvorul din Husia
(de remarcat debitul lui)
Urcăm pe drumul proaspăt asfaltat către centrul Husiei,
pe lângă o fântână rustică, pe „stil vechi”, cu cumpănă
Biserica de lemn din Husia, cu pereţii proptiţi de contraforţi şi o suavă turlă octogonală
Ieşirea dinspre Someş-Guruslău a Husiei
(cam pe aici se termină asfaltul)
Pe dealul dintre sate
Vedere inedită a Piscuiului Ronei/ Dealului lui Rákóczi
Ne tragem sufletul în vârful dealului
(ultimul hop - de aici numai la vale)
Grădiniţa şi fostul C.A.P. din Someş-Guruslău
Din nou pe asfalt:
strada principală din Someş-Guruslău
(n-am intrat, dar pe-aici ne va fi drumul
când vom merge la Cheile Ţicăului)
Ieşirea dinspre Jibou a satului Someş-Guruslău
Releul de telefonie, izvorul şi podul de la Someş-Guruslău
Ca să evităm maşinile de transportat balastru,
ne întoarcem pe malul drept al Someşului
(se vede şi Piscuiul Ronei/ Dealul lui Rákóczi)
Am surprins un vultur imens, care plutea maiestuos deasupra ogoarelor
Vulturul, văzut de cât de aproape ne-a lăsat optica aparatului foto
Cuiburi de lăstun într-o veche carieră de pietriş
Cuiburi de lăstun (detaliu 1)
Cuiburi de lăstun (detaliu 2)
Altă privelişte a Piscuiului Ronei/ Dealului lui Rákóczi
Piscuiul Ronei/ Dealul lui Rákóczi văzut de pe malul Someşului
Piscuiul Ronei/ Dealul lui Rákóczi (detaliu)
În căutarea unui loc de popas
„Laguna” pescarilor
Vegetaţie luxuriantă
Jucăm cărţi la umbra răchitelor
(merităm să ne deconectăm un pic)
Etichete:
biserici de lemn,
Cheile Ţicăului,
faună,
fântână cu cumpănă,
Husia,
izvor de apă,
Jibou,
loc de pescuit,
Piscui,
pod,
Rona,
Sălaj,
Someş,
Someş-Guruslău
sâmbătă, 23 iulie 2011
Ceaţă şi soare
.
Dimineţile ceţoase sunt foarte spectaculoase pe Valea Someşului. Pe măsură ce soarele începe să încălzească aerul, pâcla dispare ca prin farmec, lăsând Piscuiul Ronei să umple nimicul văluros dinainte cu certitudinea existenţei sale monumentale.
Florile Soarelui se aliniază pentru a prezenta onorul la inspecţia de dimineaţă.
Un bondar ţintuit pe floare: punct ochit, punct cules.
Perdea strălucitoare de ceaţă deasupra bazinului de apă dintre Rona şi Husia.
(Nici n-aţi crede că sunt fotografii făcute cu telefonul!)
.
Dimineţile ceţoase sunt foarte spectaculoase pe Valea Someşului. Pe măsură ce soarele începe să încălzească aerul, pâcla dispare ca prin farmec, lăsând Piscuiul Ronei să umple nimicul văluros dinainte cu certitudinea existenţei sale monumentale.
Florile Soarelui se aliniază pentru a prezenta onorul la inspecţia de dimineaţă.
Un bondar ţintuit pe floare: punct ochit, punct cules.
Perdea strălucitoare de ceaţă deasupra bazinului de apă dintre Rona şi Husia.
(Nici n-aţi crede că sunt fotografii făcute cu telefonul!)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)