sâmbătă, 8 octombrie 2011

Imagini din Jibou (1929)

.
Biserica reformată

Castelul Wesselényi (grădina nordică)

Haită de copoi şi castelul Wesselényi (curtea sudică)

Castelul Wesselényi (curtea sudică)

Cazinoul

Centrul Jiboului

Fabrica de cherestea (de pe pârâul Firiza)

Judecătoria 1 (azi spital orăşenesc)

Judecătoria 2 (azi spital orăşenesc)

Moara mecanică de pe strada Ronei

Strada Kossuth, azi Libertăţii

Vederea generală
.

vineri, 7 octombrie 2011

Ceasuri pictate (1)

.
Turlele multor biserici sunt prevăzute cu cadrane de ceas. Uneori, mecanismele nu sunt achiziționate și instalate, cum e și cazul bisericii romano-catolice „Adormirea Maicii Domnului” din Jibou. Cadranele ei sunt cu totul albe.

Când am trecut prin Surduc, am observat că biserica ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul” (construită în 1913) are cadranele pictate, astfel încât ele arată ora 12:27. La rugămintea mea, poetul Viorel Mureșan l-a întrebat pe preotul paroh Grigore Pop, care a slujit întâi în Cristolțel și Inău, de unde s-a mutat în 2002 în Surduc.

Citim în Sfânta Evanghelie după Ioan 12:27: „Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice? Părinte, izbăveşte-Mă, de ceasul acesta? Doar pentru aceasta am venit în ceasul acesta.

Pe trei dintre cadranele bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Cuceu (1852), arătătoarele arată 12 fără un sfert. Părintele Daniel Baboș, paroh din 2003, crede că e un îndemn să nu lăsăm cele sufletești pe ultima clipă.

Pe cadranul dinspre altar, ploaia a spălat varul și se văd urmele a două arătătoare pictate anterior, care arată 10:30. Ele ar putea să trimită către un alt verset din Sfânta Evanghelie după Ioan: „Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.
.

miercuri, 5 octombrie 2011

Cetatea Aurită de la Cheud

.
În aval de Cheud, pe malul drept al Someşului, se află Dealul Cetăţii. În vârf, stau şanţurile „Cetăţii lui Pintea”, în realitate săpate mult înainte de războiul principelui Rákóczi cu austriecii (1703-1711), chiar înainte de năvala tătarilor (1241), când cavalerii din „Cetatea de Aur” sau „Cetatea Aurită” (în maghiară: Aranyos vár) stăteau de pază la Cheile Ţicăului şi vămuiau întru beneficiul regelui plutele cu sare sosite pe Someş de la Dej.

În capătul nordic al Cheudului (în maghiară: Köőd), dincolo de ultima fâşie arată şi de ultima fâneaţă, în desişul dinspre deal, aproape de drum, se găseşte această fântână. Se urcă prin stânga ei, cale de 30-40 metri.

Se merge mai departe pe drumul care urcă dealul.

Ruinele presupusei abaţii medievale, locuită cândva de călugării benedictini, care au dat şi numele satului aflat pe celălalt mal al Someşului, Benesat (în maghiară: Benedekfalva).

Potrivit lui Petri Mór, monografist de confesiune reformată, poporul povestea că monahii de aici şi-ar fi adus femei din Suplac pe Someş (în maghiară: Széplak, adică: Casă/Aşezare Frumoasă), azi Aluniş, ca să se distreze. La Ţicău ar fi fost grajdul cu mânji (în maghiară: csikó) , la Biuşa grânarele (în maghiară: Böősháza, Casa Belşugului), iar la Ardud sediul Ordinului călugăresc. Ce mai, materie primă pentru un adevărat „Decameron” ardelenesc!

Alte fotografii se găsesc pe blogul lui Széll Sándor:
http://szellphotography.blogspot.com/2011/10/cetatea-aurita-de-la-cheud.html
.

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Cheile Ţicăului

.
Cheile Ţicăului reprezintă o strâmtoare a râului Someş între Benesat şi Ţicău (pe malul stâng) ori între Cheud şi Chelinţa (pe malul drept), situată la graniţa dintre judeţele Sălaj şi Maramureş.

Noi ne-am apropiat de ele dinspre Cheud, unde este doar un drum comunal.
Pe celălalt mal, există atât o şosea cât şi drumul de fier către Ulmeni, Baia Mare şi Satu Mare.

Pe malul drept e mai multă linişte.
Primul loc de pescuit.

O insuliţă în mijlocul apelor. Dinspre ea, se aud sunete de tălăngi.

Izvorul captat de silvicultorii din Cehu Silvaniei, aflat lângă primul loc de pescuit.

Al doilea loc de pescuit, lângă o păşune bună şi ca loc de camping, şi ca loc de plajă.

Primele cercuri din pietre de pe malul râului (scuzaţi, nu le voi posta pe toate).

Partea din aval a locului de camping. Şi aici stă un pescar.

Malul începe să se se îngusteze.

Apa devine adâncă. Un alt loc cu crăcane pentru undiţe.

Locul unde malurile se apropie cel mai mult.

Ieşirea din chei.

O altă insuliţă, aflată la capătul Cheilor Ţicăului.
.