






Muntele lui Rákóczi (magh.: Rákóczi-hegy), cunoscut şi ca Piscuiul Ronei sau Ţugluiul Turbuţâi, este un deal imens, de formă piramidală, de pe cuprinsul oraşului Jibou, judeţul Sălaj. Exploraţi-i împrejurimile cu ajutorul fotografiilor publicate pe acest blog.








O versiune 3D a acestei fotografii poate fi văzută aici.
O versiune 3D a acestei fotografii poate fi văzută aici.
O versiune 3D a acestei fotografii poate fi văzută aici.
O versiune 3D a acestei fotografii poate fi văzută aici.
O versiune 3D a acestei fotografii poate fi văzută aici.
O versiune 3D a acestei fotografii poate fi văzută aici.
O versiune 3D a acestei fotografii poate fi văzută aici.
Iată o imagine a noii punţi dintre Jibou şi Rona. Când cei doi piloni de susţinere vor fi înălţaţi şi cablurile de susţinere întinse, podul va semăna cu Golden Gate din San Francisco, California.
Până atunci, puntea a fost alipită şi se poate circula pietonal sau cu bicicleta. Tocmai la timp, deoarece din cauza secetei prelungite, nivelul Someşului a scăzut şi bacul s-a înpotmolit de mai multe ori în matca râului.
Bicicleta, biciclistul şi Piscuiul Ronei
Vedere de pe malul stâng
... şi în timp ce călătoream aşa, a venit la noi o buburuză...
...pe care am ajutat-o să ajungă la iarba (cândva) verde din gară.
Mulţime şi înghesuială mare, dar şi multă voioşie.
Am căutat struguri, dar am găsit numai must şi vin. Recaşul este o comună bănăţeană situată între Timişoara şi Lugoj, cu o podgorie binecunoscută de studenţii din „Epoca de Aur”, care-i culegeau strugurii. Iat-o făcând concurenţă producătorilor locali din Maramureş.
Spectacolele s-au ţinut pe o scenă amplasată într-un colţ al stadionului.
Tarabele au fost dispuse în parcul oraşului, inclusiv în jurul Monumentului Soldatului Eliberator (transformat într-un fel de Calea Moşilor ori Iarmarocul Victoriei ad-hoc)...
...ori printre tunurile şi pietrele funerare din Cimitirul Eroilor Necunoscuţi.
În vreme ce iarmarocul a invadat spaţiul unde ar trebui să se odihnească în pace strămoşii, ce ne rămâne nouă?
Turla din oţel şi sticlă a bisericii greco-catolice Sfântul Anton de Padova din Baia Mare.
Iată refugiul luminos şi familiar unde ne-am regăsit pacea.
Sfântul Anton de Padova a fost un călugăr franciscan (preţuit de însuşi Sfântul Francisc de Assisi, care-l numea „episcopul meu”).
Baia Mare a fost dintotdeauna o şcoală de artă renumită, leagănul unor pictori şi sculptori înzestraţi.
Sfântul Anton de Padova a devenit protectorul copiilor şi apărătorul fecioarelor. Este considerat drept „Părintele săracilor”, ajută la găsirea lucrurilor furate sau pierdute:
Când am ieşit din biserică şi ne-am uitat către cer, am descoperit încă un refugiu al liniştii, poate chiar mai apropiat de Dumnezeu. Deasupra bâlciului plutea netulburat parapantistul solitar, vulturul uman.
Vedere de pe malul stâng, din partea dreaptă, a noului pod rutier Jibou-Rona
Acelaşi pod, văzut de pe malul stâng, din partea dreaptă.
Atât mai lipseşte ca lumea să poată circula pe pod: un singur element
101 de privelişti ale Muntelui lui Rákóczi: Piscui cu sticlă (şi pod plutitor, vedeţi în stânga)
Aureolă canină