Prin tradiţie, în ultimul sfârşit de săptămână din septembrie, la Baia Mare se organizează „Sărbătoarea Castanelor”. Iată câteva instantanee surprinse la ediţia din anul acesta.
Din Jibou, ne-am dus la festival cu trenul. Dacă vă luaţi bilet dus-întors, primiţi de la CFR o reducere de 10%. Valabil doar pentru adulţi, elevii oricum au o reducere de 50%.
... şi în timp ce călătoream aşa, a venit la noi o buburuză...
...pe care am ajutat-o să ajungă la iarba (cândva) verde din gară.
Mulţime şi înghesuială mare, dar şi multă voioşie.
Precum se vede, n-am fost singurul fotograf de la faţa locului.
Am căutat struguri, dar am găsit numai must şi vin. Recaşul este o comună bănăţeană situată între Timişoara şi Lugoj, cu o podgorie binecunoscută de studenţii din „Epoca de Aur”, care-i culegeau strugurii. Iat-o făcând concurenţă producătorilor locali din Maramureş.
Spectacolele s-au ţinut pe o scenă amplasată într-un colţ al stadionului.
Tarabele au fost dispuse în parcul oraşului, inclusiv în jurul Monumentului Soldatului Eliberator (transformat într-un fel de Calea Moşilor ori Iarmarocul Victoriei ad-hoc)...
...ori printre tunurile şi pietrele funerare din Cimitirul Eroilor Necunoscuţi.
Ziceau latinii (Wikipedia susţine că Cicero): „Inter arma enim silent leges.” Adică:
În vreme de război,
legile sunt aruncate la gunoi.
În vreme ce iarmarocul a invadat spaţiul unde ar trebui să se odihnească în pace strămoşii, ce ne rămâne nouă?
„Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea.” (1 Cor 13:13)
Turla din oţel şi sticlă a bisericii greco-catolice Sfântul Anton de Padova din Baia Mare.
Iată refugiul luminos şi familiar unde ne-am regăsit pacea.
Sfântul Anton de Padova a fost un călugăr franciscan (preţuit de însuşi Sfântul Francisc de Assisi, care-l numea „episcopul meu”).
La Camposampiero, Pruncul Isus i s-a arătat într-o strălucire mare, s-a lăsat luat în braţe şi dezmierdat de sfânt, ipostază în care apare reprezentat în icoane şi statui.
Baia Mare a fost dintotdeauna o şcoală de artă renumită, leagănul unor pictori şi sculptori înzestraţi.
Sfântul Anton de Padova a devenit protectorul copiilor şi apărătorul fecioarelor. Este considerat drept „Părintele săracilor”, ajută la găsirea lucrurilor furate sau pierdute:
„Pe când Sfântul Anton era la Montpellier (Franţa), i s-a furat un manuscris în care el comentase Psalmii. Sfântul ţinea mult la această operă a sa, şi de aceea se îndreptă cu rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu ca să-l ajute s-o găsească. Minune! Pe când hoţul trecea un pod înalt, îi ieşi înainte un individ furios care îl ameninţă cu sabia, poruncindu-i să ducă înapoi scrierea. Fără întârziere, Sfântul Anton şi-a dobândit manuscrisul.”
Când am ieşit din biserică şi ne-am uitat către cer, am descoperit încă un refugiu al liniştii, poate chiar mai apropiat de Dumnezeu. Deasupra bâlciului plutea netulburat parapantistul solitar, vulturul uman.
Din Jibou, ne-am dus la festival cu trenul. Dacă vă luaţi bilet dus-întors, primiţi de la CFR o reducere de 10%. Valabil doar pentru adulţi, elevii oricum au o reducere de 50%.
... şi în timp ce călătoream aşa, a venit la noi o buburuză...
...pe care am ajutat-o să ajungă la iarba (cândva) verde din gară.
Mulţime şi înghesuială mare, dar şi multă voioşie.Precum se vede, n-am fost singurul fotograf de la faţa locului.
Am căutat struguri, dar am găsit numai must şi vin. Recaşul este o comună bănăţeană situată între Timişoara şi Lugoj, cu o podgorie binecunoscută de studenţii din „Epoca de Aur”, care-i culegeau strugurii. Iat-o făcând concurenţă producătorilor locali din Maramureş.
Spectacolele s-au ţinut pe o scenă amplasată într-un colţ al stadionului.
Tarabele au fost dispuse în parcul oraşului, inclusiv în jurul Monumentului Soldatului Eliberator (transformat într-un fel de Calea Moşilor ori Iarmarocul Victoriei ad-hoc)...
...ori printre tunurile şi pietrele funerare din Cimitirul Eroilor Necunoscuţi.Ziceau latinii (Wikipedia susţine că Cicero): „Inter arma enim silent leges.” Adică:
În vreme de război,
legile sunt aruncate la gunoi.
În vreme ce iarmarocul a invadat spaţiul unde ar trebui să se odihnească în pace strămoşii, ce ne rămâne nouă?„Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea.” (1 Cor 13:13)
Turla din oţel şi sticlă a bisericii greco-catolice Sfântul Anton de Padova din Baia Mare.
Iată refugiul luminos şi familiar unde ne-am regăsit pacea.
Sfântul Anton de Padova a fost un călugăr franciscan (preţuit de însuşi Sfântul Francisc de Assisi, care-l numea „episcopul meu”).La Camposampiero, Pruncul Isus i s-a arătat într-o strălucire mare, s-a lăsat luat în braţe şi dezmierdat de sfânt, ipostază în care apare reprezentat în icoane şi statui.
Baia Mare a fost dintotdeauna o şcoală de artă renumită, leagănul unor pictori şi sculptori înzestraţi.
Sfântul Anton de Padova a devenit protectorul copiilor şi apărătorul fecioarelor. Este considerat drept „Părintele săracilor”, ajută la găsirea lucrurilor furate sau pierdute:„Pe când Sfântul Anton era la Montpellier (Franţa), i s-a furat un manuscris în care el comentase Psalmii. Sfântul ţinea mult la această operă a sa, şi de aceea se îndreptă cu rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu ca să-l ajute s-o găsească. Minune! Pe când hoţul trecea un pod înalt, îi ieşi înainte un individ furios care îl ameninţă cu sabia, poruncindu-i să ducă înapoi scrierea. Fără întârziere, Sfântul Anton şi-a dobândit manuscrisul.”
Când am ieşit din biserică şi ne-am uitat către cer, am descoperit încă un refugiu al liniştii, poate chiar mai apropiat de Dumnezeu. Deasupra bâlciului plutea netulburat parapantistul solitar, vulturul uman..
Splendid - felicitări! Ne mai clătim şi noi ochii şi ne luminăm mintea.
RăspundețiȘtergere