Cu bicicleta, distanţa dintre Jibou şi Grădina Zmeilor din Gâlgău Almaşului poate fi străbătută în circa o oră şi jumătate, chiar şi de către un copil de 12 ani.
Drumul trece prin satul Var, cunoscut pentru biserica veche din lemn, depozitele subterane din peretele stâncos şi îndemânarea localnicilor. Ani în şir, ei au lucrat pentru export şi au confecţionat tot felul de obiecte din nuiele de răchită: coşuri, coşuleţe, panere, împletituri pentru damigene, fotolii, măsuţe etc.
După Var, se coteşte la dreapta, în sus, pe deal. Urmează Tihău şi apoi Gâlgău Almaşului. Tabla indicatoare care arată că trebuie să părăsim şoseaua şi să intrăm pe drumul de ţară către Grădina Zmeilor se află în capătul dinspre Bălan, localitatea centru de comună.
Pe celălalt sens de mers, borna kilometrică plasată în dreptul drumului de ţară, arată că până la Jibou sunt exact 10 km pe şosea.
Cotim la dreapta, pe un drum întins până la sere, apoi mergem în sus, prin dreapta lor. Sunt doar câteva sute de metri de împins bicicleta la deal. În vârful unui măr, flutură un steag.
Vederea din faţă a cabanei din rezervaţie.
Vederea din spate a cabanei din rezervaţie.
Panoul cu Legenda fetei Cătanei:
„Fată, fată! Fata mea,
Când îi trece Dumbrava,
Să fii fată, blăstămată,
Să te faci stană de piatră,
Ploaia, vântul, să te bată!”
„Vai, Cătană! Vai, Cătană!
N-ai avut suflet de mamă,
Rău fata ţi-ai blăstămat,
Blăstămul greu s-o legat!
Şi ţi-o fost mare păcat!”
Ne parcăm bicicletele lângă micul şi drăguţul buldozer, folosit pentru amenajarea aleilor din rezervaţie. Piatra folosită pentru pavat este andezit de pe Dealul Măgura din Moigrad.
Strunga de la intrarea în rezervaţie. Pe-aici nu se poate trece cu maşina.
Cetatea Zmeilor, botezată „Grupul călugărilor”.
Degetul lui Dumnezeu.
Vedere din cealaltă parte.
Culoar foarte strâmt între imensele coloane de piatră. Astfel de treceri se întâlnesc în tot locul şi formează un adevărat labirint.
Acelaşi culoar, fotografiat de la distanţă.
Înaintăm printre tufele de alun şi de mur.
Piatra ciuruită.
S-a luat după noi un căţeluş prietenos.
L-am lăsat să ia prânzul împreună cu băieţii, pe un bolovan cât toate zilele.
O măsea de zmeu.
Grupul „Zmeul şi zmeoaica”.
Intrarea în peşteră. Se zice că e făcută de mâna omului, dar cine intră în ea vede că a existat iniţial un sistem de galerii, unele lărgite apoi de localnici, să fie de un stat înălţime.
În antecamera peşterii.
Ne întoarcem printre ferigi. Mulţimea lor creează impresia unui tunel temporal până în Jurassic. Ni se pare că un dinozaur ne pândeşte din desiş. Dar e numai vântul.
Un izvor cu apă proaspătă şi bună, amenajat la marginea şoselei, unde ne umplem din nou sticlele, în vreme ce ne pregătim să ne întoarcem acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu