Pictorial de toamnă

Am plecat către Muntele lui Rákóczi (Piscuiul Ronei) ca să adun niște bănuței de piatră. Ei se găsesc în număr mare dincolo de viile din Rona, lângă izvorul de sub culme.

Râul Someș poate fi trecut cu piciorul, atât a scăzut apa în urma secetei prelungite din vară.

Un bunicuț și o bunicuță se întâlnesc sub nucul din fața căminului cultural din Rona.

O răstignire artistic cioplită din lemn și îngrijită cu pioșenie, aflată în capătul satului, la răscrucea cu drumul ce coboară înspre Someș.

Nuci.

Un păr sălbatic.

Am urcat pe Piscui pe partea dinspre apus. O potecă duce către Crucea lui Ivănescu, plasată  în 1994 de fostul profesor de istorie de la liceu, în memoria eroilor căzuți în bătălia din 11 noiembrie 1705, în luptele din 1848-1849 și cele două conflagrații mondiale. Ea măsoară 11 metri.

Un grup de turiști începe ascensiunea (fotografie făcută cu zoom/optic maxim).

Creasta nordică duce înspre „peștera” numită „La dumbrăvița”, locul de unde turbuțanii își extrag piatra de construcție pentru temelia caselor.

Orașul Jibou văzut de lângă vârf.

Lângă izvorul unde se găsesc nummuliții, ciobanii au amenajat niște jgheaburi. O răchită cioturoasă de lângă ele seamănă cu o familie de bufnițe.

Două dâre de avion se intersectează pe cer, în forma crucii Sfântului Andrei:
In hoc signo vinces.