Momente din istoria oraşului Jibou (4)

.
Pentru „Momente din istoria oraşului Jibou (3)”, vedeţi „Vizita tovarășului Nicolae Ceaușescu la Jibou”.

 Nicolae Ceauşescu a dispus: să construim un oraş nou pentru „omul nou”! Ca urmare a demolărilor, centrul vechi al Jiboului a dispărut aproape în totalitate. În 1971, populaţia însuma 7121 de suflete (faţă de 4968 în 1966). 

 Primul bloc ridicat a fost clădirea de garsoniere poreclită încă atunci „N.A.T.O.” (probabil datorită asemănării cu un buncăr). 

 Au fost dărâmate străzi întregi ca să se construiască noile cartiere.

 În ritm de hei-rup! a apărut un nou Jibou, cu locuinţe din panouri de beton, prost izolate, blocuri construite de mântuială, împinse până sub gardul cimitirului.

 Casa de cultură cu o capacitate de 400 de locuri a fost terminată în 1969. Aşa arăta în 1974.

 În faţa casei de cultură, în locul pieţei pietruite s-a înfiinţat un parc central.

 Primele clădiri ale băilor din Jibou.

 În 1973, secţiile unificate (română şi maghiară) s-au mutat şi ele într-o clădire nouă (azi Liceul Tehnologic „Octavian Goga”). În locul şcolii, s-a mutat consiliul local.

 La început, în oraş nu existau decât o fabrică de mobilă şi...

 ...fostul depou CFR, transformat în remiză.

 Dar tinerilor nu le păsa de greutăţi. Formaţia „Provizor" a fost prima trupă de rock jibouană: Szelei Sanyi, Fekete Péter, Szelei Pisti şi alţii cântau pentru cei dornici să chefuiască.

 Cântecul „Bătrâna locomotivă" (Döcög még az öreg mozdony) a primit premiul I la Festivalul „Nufărul" (Tavirózsa) din Sfântu Gheorghe, ediţia 1978.

Ritmul accelerat de construcţie este evidenţiat de cele 52 de blocuri noi şi construirea câtorva intreprinderi de industrie uşoară, precum fabrica de confecţii. În 1980, populaţia creşte la 11.525 de locuitori (faţă de 4968 în 1966).

.