duminică, 18 septembrie 2011

Tura cea mare: Întoarcerea acasă.


.Tura cea mică a constat într-o excursie cu bicicleta pe traseul Jibou-Turbuţa via Rona, pe malul drept al Someşului sau sub abruptul Piscuiului. Inspirat de o poveste din copilăria lui Dorin, am hotărât să urc în sus pe râu, pe malul drept, până la Ciocmani, aventură povestită în însemnarea „Tura cea mare: Jibou-Turbuţa-Ciocmani”. M-am întors înapoi pe şoseaua străbătută şi în excursia de la Cliţ.

Centrul satului Ciocmani este asfaltat. De aici încolo, este foarte uşor de mers cu bicicleta şi am făcut aproximativ 2 ore până în Jibou.

Din centru, se merge până la intersecţia cu şoseaua principală care vine de la Răstoci şi se virează la dreapta.

Dincolo de Halta Ciocmani, aflată în stânga, începe podul rutier peste Someş, paralel cu reînnoitul pod feroviar. În celălalt capăt se află tabla indicatoare unde se indică greşit că Jiboul ar fi la 18 km departe. Precum se vede din însemnarea „Momentul adevărului”, în realitate sunt doar 13 km.

Vedere înspre amonte de pe podul rutier. În spate de tot, se află locul de unde l-am fotografiat când ne-am dus către Cliţ, vezi AICI! imaginea.

Originala discotecă din Surduc (ultima funcţie cunoscută!).

Cavoul familiei nobiliare Jósika, baronii din Surducul sălăjean.

O dublă curbă lină în lumina înserării.

Pădurea energetică dintre Surduc şi intrarea în Tihău.
Unul dintre electricienii de aici a fost ales ca primar al comunei, dar a renunţat la postul de prim-gospodar când a văzut ce salariu îi revine şi s-a întors la vechiul loc de muncă, unde beneficia de o retribuţie mult mai consistentă şi de mai puţine dureri de cap.

În intersecţia de lângă pârâul Almaş, s-au înălţat cândva trei răstigniri, dar în urma răsturnării unei basculante au rămas doar două. Cea mai veche este cioplită din lemn şi l-a inspirat pe poetul Viorel Mureşan să scrie: „statuia moartă privea cerul de sus/ iritată de ho-ho-te-le acelui Iisus/ necăjit că de pe cruce un braţ i s-a rupt/ când încâlcea evangheliile pe dedesubt" (Deasupra lucrurilor se făcea repetiţie generală).
O altă cruce de lemn, tot cu braţul stâng al Mântuitorului desprins de trup, se găseşte lângă biserica de lemn din Var.

Peste drum de răscruce, un panou publicitar nou ne invită să vizităm cetatea romană de la Moigrad.

Un comentariu: