Drumul popilor

.
Biserica romano-catolică „Adormirea Maicii Domnului” din Jibou a sărbătorit anul acesta 125 de ani de la sfinţire. Preotul paroh Láber Ferenc s-a străduit să-i înnoiască exteriorul. De asemenea, s-a lucrat şi la casa parohială, astfel încât la ceasul de sărbătoare totul să fie primenit şi curat. Au fost mecanizate două dintre cele trei clopote ale bisericii. Jubileul a fost celebrat de însuşi Episcopul Oradiei Mari, Excelenţa Sa Böcskei László, în duminica din 28 august 2011.

Toţi enoriaşii s-au străduit să participe la organizarea evenimentului şi au ajutat cu însufleţire la curăţenie, împodobitul bisericii, pregătirea bucatelor, primirea oaspeţilor etc.

Pe lângă toate acestea, mi-am propus să dedic şi o excursie destinată să cinstească eforturile tuturor preoţilor parohi din Jibou care au slujit în filia (biserica aparţinătoare) din Sâncraiu Silvaniei. Până să primească maşini de la episcopie, ei au străbătut drumul cu bicicleta, din două în două duminici, indiferent dacă era vară sau iarnă; caniculă sau ger; ploaie ori viscol.

Am dorit să văd ceea ce au văzut ei, să simt ceea ce au simţit, să-i mulţumesc astfel Domnului că au împlinit ceea ce li s-a dat să împlinească. Multumesc lui Dumnezeu că am avut ocazia să trăiesc experienţa lor!

Am plecat din Jibou dimineaţa la opt.
Cum biserica noastră n-are ceas, am fotografiat orologiul bisericii reformate.

Am mers pe strada Tudor Vladimirescu, apoi pe Cărămidarilor (rebotezată Stejarilor). Porţiunea dintre capătul Jiboului şi ferma de vite de la GOSTAT nu este asfaltată. Acolo, spre stânga, se merge la Castelul Béldy (1905). Am pedalat tot înainte, în sus pe vale, până la Şoimuş. În imagine, se vede biserica ortodoxă din localitate. La ieşirea din sat, drumul se desparte: o parte merge înainte, către şoseaua Zalău-Cehu Silvaniei; altă parte o coteşte la stânga, prin pădure, către viile Sâncraiului.

Drumul prin pădure începe anevoios, dar apoi se lărgeşte şi devine o adevărată promenadă. Cu toate acestea, am admirat curajul preoţilor în momentul când am văzut solul răvăşit de râturile mistreţilor. În anii '50, încă erau lupi în Sălaj. Traseul prin miez de codru nu durează decât cel mult o jumătate de oră. În total, am mers două ore cu bicicleta sau împingând-o până când am ajuns la bisericuţa soră din Sâncraiu Silvaniei.

GPS-ul mi-a recomandat să merg prin Cuceu şi Dobrin, dar am ales ca acest traseu să fie calea de întoarcere. Enoriaşii din Sâncraiu Almaşului au confirmat că am venit pe calea cea bună, iar preoţii se întorceau la Jibou tot prin pădure, deoarece drumul era mai scurt. Ultimul paroh care a folosit bicicleta pentru deplasare a fost părintele Radnóthi Szakács Albert (2003-2006).
În Dobrin, biserica se afla peste vale, aşa că, fermecat de sonoritate, am fotografiat PAPI, Punctul de Acces Public la Informare din cadrul căminului cultural.

Porţiunea dintre Dobrin şi Cuceu nu-mi era necunoscută, deoarece cu ocazia unei aniversări Tudor Arghezi, s-a organizat o excursie la care au participat criticii Gheorghe Bulgăr şi Dumitru Micu, actorul Vistrian Roman, sculptorul Ioan Mihele, istoricul Cornel Grad, colegii de la cultură şi de la bibliotecă. De asemenea, am văzut pe blogul Grupului Şcolar „Octavian Goga” şi poze din interiorul bisericii „Sfântul Nicolaie” din Cuceu, un edificiu impunător şi minunat plasat în spaţiu. Acum l-am şi vizitat.

Am ajuns la porţile oraşului după cinci ore de hoinăreală. Aceasta a fost ultima dintre cele trei excursii importante pe care mi-am plănuit să le fac în această vară (la Porolissum cu trenul, Salcia Blestemată din Var şi Drumul popilor). În zilele următoare, voi posta şi alte fotografii din acest tur (Jibou-Şoimuş-Sâncraiu Silvaniei-Dobrin-Cuceu-Jibou), grupate tematic: fântâni cu cumpănă, biserici cu ceas pictat etc.
.