Naimon (Nagymon)

101: Biserica reformată din Mineu

.
Portiţa sudică de acces în curtea bisericii reformate din Mineu.

Uşa bisericii. Pragul este cioplit din marmură roz, cu blazonul familiei Déesházy şi o inscripţie epigrafică datată cu trei ani înainte ca Luther să-şi afişeze cele 95 de teze pe poarta bisericii din Wittenberg:
„STEPHANUS DEESHAZY DE MENYEW INIMICO HOC INSIGNI PER WLADISLAUM
REGEM OB REM FORTITER IN THURCAS GESTAM, DUM ARCIS IIAIICZE PREFECTURA FUNGE-
RETUR, ORNATUS; DEINDE REVERENDISSIMI DOMINI THOME BAKOCZ CARDINALIS STRI-
GONIENSIS, PATRIARCHE CONSTANTINOPOLITANI ET LEGATI APOSTOLID ROMAM, SCISMATE
PULULANTE TRIENNIO ACCITI, NEGOCIORUM OMNIUM ARCIS STRIGONIENSIS GUBERNATOR,
PORTAM HANC POSUIT ANNO DOMINI 1514.”

Latura nordică a bisericii. Precum majoritatea edificiilor din vechime, clădirea este corect orientată, cu altarul către răsărit. În 1901, Petri Mór o include printre clădirile monument descrise în „Monografia comitatului Sălaj”.

Clopotniţa cu foişor, realizată integral din lemn.

Ferestrele de pe latura sudică au forme diferite. Prima seamănă cu o floare de crin.

A doua e încununată cu un trident.

Latura sudică, altar: în formă de lalea?

Fereastra altarului: o roată cu şase spiţe.

Un monument în formă de stâlp funerar unguresc („kopjafa”). Odinioară, mormintele eroilor erau marcate cu suliţele lor, înfipte la căpătâi, obicei păstrat din vremurile păgâne până în prezent în Secuime şi adoptat de comunităţile protestante, care nu folosesc simbolul crucii. Vezi şi cimitirul din Naimon.

Poarta mare este lipită de peretele nordic al clopotniţei.

Turnul din lemn cu foişor, acoperit cu şindrilă. Voi descrie într-o însemnare separată tehnica de construcţie.

Clopotele din Mineu sună în fiecare zi la prânz, pentru a aminti victoria creştinilor conduşi de Iancu de Hunedoara la Belgrad (22 iulie 1456).

.

100: Cu bicicleta la Mineu

.
Drumul din Jibou până la capătul satului Şoimuş a fost descris în însemnarea „Drumul popilor”. În loc să cotim la stânga, către Sâncraiu Silvaniei, mergem înainte, în Pădurea Şoimuşului. Până la Mineu, fără nici o grabă, se fac trei ore cu bicicleta.

Urcăm până când ajungem în locul unde se intersectează cinci drumuri forestiere. Continuăm tot înainte, la vale. Un avantaj al secetei prelungite este netezimea şi duritatea solului.

Ieşind din codru, se vede şoseaua Zalău - Cehu Silvaniei. Coborâm şi mergem tot înainte.

Continuăm foarte puţin pe şosea, iar în dreptul tablei indicatoare din foto, mergem tot înainte, către Naimon (evităm curba la dreapta, care duce către Bulgari).

Chiar înainte de biserica reformată din Naimon, la „colţul” gardului ei, cotim la dreapta şi începem să urcăm dealul, către cimitir.

Drumeagul este îngust şi umbrit, ţinem tot către stânga.

Ieşind din cimitir, continuăm urcuşul, pe drumul de care tăiat printre fâneţe şi livezi.

Ajunşi pe culme, dincolo, în vale, se văd cele două biserici din Mineu, în fundul unei căldări. Drumul nu coboară direct, ci trece peste o păşune şi abia apoi coboară abrupt către stânga. Deşi am ajuns repede şi fără eforturi, impresia este cea a unui loc izolat, greu accesibil. Nu este aşa.

Biserica reformată şi foişorul văzute din spate. În decembrie 1989, după izbucnirea revoltei populare din Timişoara, ofiţerii de securitate l-au adus aici cu forţa pe preotul Tökés László.

Casa parohială şi clopotniţa bisericii reformate din Mineu. Ultima este construită din lemn, din bârne îmbinate prin încheieturi cioplite şi fixate cu cepuri. Turnul este acoperit cu şindrilă.

Biserica ortodoxă ,,Adormirea Maicii Domnului’’ din Mineu, din zid, sfinţită în 1929.

.

Stana Ciocmanului

.
Anul acesta am dorit să revin în câteva locuri interesante, pe care anterior le-am parcurs contra cronometru, la concurenţă cu soarele care apunea. Seceta a redus iarăşi debitul Someşului şi, în dreptul dealului Făget dintre Turbuţa şi Ciocmani, a lăsat să se vadă din nou imensa placă de piatră, numită Stana Ciocmanului. Am coborât în albie şi am explorat zona pe îndelete. Spre marea mea uimire, am descoperit că printre bolovanii împrăştiaţi aici se află un imens câmp fosilier, unde găsim din belşug „banii lui Rákóczi” (Nummulites perforatus) şi „copite” (Gryphaea eszterhazy).
















.

Virgil Palade pictează biserica din Şoimuş

.
Am trecut azi prin Şoimuş şi, conform unei promisiuni făcute anul trecut, am vizitat biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”.

De cinci ani, preot paroh este Marius-Ovidiu Ţura. Părintele era la biserică, unde se lucrează la pictura murală din pridvor.

Pictor este Virgil Palade, discipolul lui Tudor Costică, alături de care şi-a început cariera prin zugrăvirea bisericii „Sfânta Treime” din Zalău în anii '80. De atunci, artistul gălăţean a pictat încă 30 de alte biserici sălăjene.

Virgil Palade şi Marius-Ovidiu Ţura.

Sfântul Apostol Petru ţine cheile Raiului în mână şi o carte, semn că Noul Testament cuprinde două epistole soborniceşti care îi sunt atribuite.

Sfântul Apostol Pavel a fost decapitat, drept care ţine o sabie în mâna dreaptă şi, fiind autorul mai multor epistole, o carte în mâna stângă.

Lucrările costă 4000 de lei, sumă donată de familia Ştefan Cotuţ din Jibou.
.

Podul de la Ciocmani (septembrie 2012)

.









.