Drumul din Jibou până la capătul satului Şoimuş a fost descris în însemnarea „Drumul popilor”. În loc să cotim la stânga, către Sâncraiu Silvaniei, mergem înainte, în Pădurea Şoimuşului. Până la Mineu, fără nici o grabă, se fac trei ore cu bicicleta.
Urcăm până când ajungem în locul unde se intersectează cinci drumuri forestiere. Continuăm tot înainte, la vale. Un avantaj al secetei prelungite este netezimea şi duritatea solului.
Ieşind din codru, se vede şoseaua Zalău - Cehu Silvaniei. Coborâm şi mergem tot înainte.
Continuăm foarte puţin pe şosea, iar în dreptul tablei indicatoare din foto, mergem tot înainte, către Naimon (evităm curba la dreapta, care duce către Bulgari).
Chiar înainte de biserica reformată din Naimon, la „colţul” gardului ei, cotim la dreapta şi începem să urcăm dealul, către cimitir.
Drumeagul este îngust şi umbrit, ţinem tot către stânga.
Ieşind din cimitir, continuăm urcuşul, pe drumul de care tăiat printre fâneţe şi livezi.
Ajunşi pe culme, dincolo, în vale, se văd cele două biserici din Mineu, în fundul unei căldări. Drumul nu coboară direct, ci trece peste o păşune şi abia apoi coboară abrupt către stânga. Deşi am ajuns repede şi fără eforturi, impresia este cea a unui loc izolat, greu accesibil. Nu este aşa.
Biserica reformată şi foişorul văzute din spate. În decembrie 1989, după izbucnirea revoltei populare din Timişoara, ofiţerii de securitate l-au adus aici cu forţa pe preotul Tökés László.
Casa parohială şi clopotniţa bisericii reformate din Mineu. Ultima este construită din lemn, din bârne îmbinate prin încheieturi cioplite şi fixate cu cepuri. Turnul este acoperit cu şindrilă.
Biserica ortodoxă ,,Adormirea Maicii Domnului’’ din Mineu, din zid, sfinţită în 1929..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu