Traseul celor trei puncte de belvedere

.
Am descris drumul prin pădure de la Var la Borza în însemnarea: „Salcia blestemată a fost defrişată”.

La ieşirea din ultimul parcurs prin codru, se vede această fâneaţă, cu un drum de căruţe care urcă în partea opusă. Merită să vă duceţi până acolo.

Veţi fi răsplătit cu panorama Văii Agrijului. E extraordinară, mai ales în primele ceasuri ale dimineţii, când umbrele se retrag în pădure. Iată o privelişte către Sud. În fundal, e centrul de comună Creaca. Jos, în stânga, satul Borza. Tot jos, dar în dreapta, peste pârâu, e satul Prodăneşti. Acesta ar fi primul punct de belvedere.

Din acelaşi punct, spre Vest, sus pe versantul stâng al pârâului Agrij: satul Ciglean.

Traseul de creastă, numit ad-hoc „traseul celor trei puncte de belvedere”, porneşte către Nord, pe sub liziera unei păduri de cer (Quercus cerris).

O bornă albă, aflată la începutul drumului.

Ghindele cerului (stejarului turcesc) sunt păroase, ca nişte căciuli de cazaci.

În comparaţie, iată ghindele stejarului obişnuit (Quercus robur). Aş fi curios să aflu părerea unui mistreţ gurmand, ce alte diferenţe găseşte.

O ultimă privire aruncată în spate, din locul unde drumul pe creastă intră în pădure.

În pădure, fotografiile par să nu aibă adâncime, înălţime, tridimensionalitate, perspectivă. Mergeţi până când drumul se bifurcă.

Iar la stânga, către Sud-Vest (în lipsa unei busole, orientaţi-vă după propria umbră, în funcţie de poziţia soarelui pe cer). Ieşim pe o altă păşune...

...de unde se vede drumul care urcă spre Ciglean, culmea dealului Ciglentir şi cariera de calcar de la Prodăneşti.

Această din urmă e şi un zăcământ fosilier important, unde exploatarea scoate la iveală prelungi cochilii de melci antediluvieni. Iată cel de-al doilea punct de belvedere.

În iulie, când florile abundă, e mult mai atractiv. Acum, priveliştea îngrijorează. Pământul e crăpat adânc, semn că n-a plouat de o lună, în vreme ce temperaturile la amiază au depăşit adesea 30 grade Celsius.

Urcăm spre colţul nordic al păşunii şi intrăm iar în pădure.

În locul de ieşire din codru, se află un stâlp solicitat în exces, înclinat ca turnul din Pisa.

Ignoraţi drumul care coboară şi mergeţi tot înainte.
Urcaţi urmărind stâlpii de electricitate.

La capăt, se zăresc antenele principalelor reţele de telefonie.

La baza antenelor, se află cel de-al treilea punct de belvedere. Iată vederea către Sud.

Vedere către Vest: cariera de la Prodăneşti privită dintr-un unghi inedit.

Încep să cobor către Nord, spre Jibou.

Solul dealului este stabilizat cu ajutorul unor pari şi împletituri.

Până acasă, nu e cale lungă: vreo 4 km. Drumul către centru se poate scurta cu circa 1 km trecând prin albia pârâului Agrij şi urcând pe Ciglentir, pe lângă târgul de animale. Apoi, din zona industrială se coboară în „Deltă” (triunghiul de cale ferată, folosit cândva pentru mutarea vagoanelor de încălzit) şi se ajunge „La barieră”.

Cine preferă să rămână pe versantul drept al Văii Agrijului va ajunge în cele din urmă la intersecţia numită „La borcan”, unde, în vremurile anterevoluţionare, stăteau miliţienii şi dirijau circulaţia. Vedeţi o fotografie a ei aici.