101 de privelişti ale Muntelui lui Rákóczi

. 4 octombrie este sărbătoarea Sfântului Francisc de Assisi , patronul ecologiştilor şi protectorul animalelor. Prin urmare, dacă a fost timp frumos, m-am urcat pe bicicletă şi am plecat către Grădina Zmeilor, loc unde am umblat şi în alte dăţi, vezi Tura 1 - Excursia la Grădina Zmeilor din Gâlgău Almaşului şi Grădina Zmeilor toamna (există şi o versiune 3 D a acestor ultime poze: Grădina Zmeilor în 3D ). Iată Pietricica Varului, imensa stâncă de la strâmtoarea din amonte de Jibou, fotografiată în lumina soarelui de dimineaţă (moment al zilei recomandat). O cruce ridicată în mijlocul unei mlaştini, în apropiere de Var. Crucea ridicată de familia Petran, în locul numit „La Şumalău”. Una dintre crucile din marea intersecţie dintre Var, Surduc şi Tihău, situată dinainte de Valea Almaşului. Va trebui să revin într-o după-amiază, ca să fac nişte poze mai bune. Intrarea în cimitirul din Tihău. Piscuiul Ronei văzut de pe drumul care urcă înspre Tihău. Gâlgău Almaşului: noul indicator către...

. Afişe lipite ici-colo în Baia Mare, fotografiate sâmbătă, 25 septembrie a.c. Cine le va parcurge pe toate va descoperi cât de populară este această sărbătoare (vezi ultima imagine). .

. .

. Abruptul Piscuiului reprezintă porţiunea prăpăstioasă de coastă dinspre râul Someş, care coboară pe sub Crucea lui Ivănescu, din partea de sus a satului Rona către intrarea în satul Turbuţa. El este delimitat de o dungă de culoare gălbuie, formată dintr-o succesiune de straturi geologice, înclinate la circa treizeci de grade faţă de orizontală. Partea abruptă a Piscuiului, văzută din tren, dinspre Pietricica Varului. O imagine rustică a abruptului, cu căpiţă şi lan de cucuruz, surprinsă din lunca Someşului. Locul de despărţire a drumului care urcă spre Piscui şi a celui care ocoleşte pe la poale, prin lunca Someşului Forme stâncoase fantastice şi straturi de roci spectaculoase. Grohotişul cu „două baraje”. Capul de broască ţestoasă. Valea de la capătul abruptului, locul unde fluturii de diferite culori vin în roiuri să bea apă. .

. Am marcat cu galben traseul parcurs pe bicicletă (uneori pe lângă, adică împingând-o) pe harta din satelit, oferită de Google Earth : Centru - Gară - Pietricica Varului - Podul de la Turbuţa - poalele Muntelui lui Rákóczi (drumul de căruţă de pe malul drept la Someşului, dinspre amonte către aval) - Satul Rona - Podul de la Rona - Stadion - Centru N-am luat aparatul de fotografiat cu noi, dar ne-a plăcut mult excursia. .

. Am fost uimit de mulţimea de cărucioare întâlnite la această ediţie a Zilelor Cetăţii, aşa că am marşat pe idee. Să ne trăiască tineretul, de la vârsta cea mai fragedă până la 99 de ani!

. Gura Văii, porţiunea de mal de la confluenţa dintre râul Someş şi valea Agrijului, este un fel de ştrand neoficial al Jiboului. În acest an, datorită ploilor torenţiale, apa a lăsat foarte puţine „limane” acoperite cu nisp uscat. Pentru că nu se ştie ce surprize ne rezervă timpul, am profitat de prima zi cu soare ca să ne repezim la apă. Apa Agrijului a devenit atât de adâncă, iar curentul atât de puternic, încât a răpit-o cale de câţiva metri pe Peta, căşeluşa noastră. Ştie să înoate, numai că apa o ducea la vale. În cele din urmă, am trecut-o în braţe, ca pe o mieluşea. Pe parcurs am pierdut un papuc de plastic, aşa că m-am transformat dintr-odată în piratul Bătrânul Jumătate-de-papuci. Am şi o poză, dar n-o arăt decât în particular, prietenilor care ţin neapărat s-o vadă. Copaci dezrădăcinaţi, stâlpi aduşi de ape, mâl în care te poţi afunda până la genunchi. Nelipsita poză cu Piscuiul Ronei: un băiat şi câinele său. Peta, după ce a obosit să ne tot cheme la joacă în apă. .