. A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, o fată de împărat neînchipuit de frumoasă. Prinţesa avea grijă de o turmă de capre, toate cu lâna numai şi numai din aur. Pe coasta muntelui de la Tihany, ieşea la păscut cu ditamai averea, dar mai de preţ decât dobitoacele cele năzdrăvane era însăşi minunata fecioară de crai cu ochi galeşi, plete negre ca noaptea şi obrăjori ca pieliţa laptelui. Dar buzele ei rumene şi fragede, ca nişte boboci de trandafir, nu puteau să rostească nici un cuvânt: se născuse mută. Bătrânul rege al valurilor din lacul Balaton, un duh falnic, cu barba lungă până la genunchi, se înălţă din spuma apelor şi o rugă: - Mi s-a îmbolnăvit băiatul. Dă-mi o cană de lapte proaspăt, muls de la una din căpriţele tale, ca să se vindece şi în schimb îţi voi slobozi graiul. Preafrumoasa fată de împărat i-a dat cana de lapte cerută, iar regele lacului i-a dezlegat buzele. Şi vocea ei s-a auzit mai sonoră decât argintul, mai dulce decât mierea aurie. Leacul cer...