101 de privelişti ale Muntelui lui Rákóczi

Expoziţia tradiţională de 16 Februarie, de data aceasta cu desene din Jibou, după fotografii vechi. Cu câte o privelişte asupra dealului nostru emblematic. 1. Cantina ceferiştilor; 2. Coloană hidraulică pentru locomotivele cu aburi; 3. Grupa tehnică în 1999; 4. Pod către Var; 5. Cimitirul locomotivelor vechi.    

În urmă cu doi ani , în cimitirul din jurul bisericii de lemn din Var , am fotografiat o răstignire veche , acoperită cu tablă, unde Mântuitorul avea braţul stâng rupt . Când am revenit anul acesta, am constatat că ea a fost înlocuită cu o cruce din beton, donaţie a familiei Daróczi şi Silviei Lungu.

Se lucrează în ritm susţinut la modernizarea podurilor rutiere din jurul Jiboului. Din păcate, întrucât circulaţia se face doar pe câte un sens, se gâtuieşte traficul auto. Iată podul de pe pârâul Agrij, la intrarea în Jibou. O serie de instantanee ale podului dintre Var şi Surduc, de peste râul Almaş, străvechea graniţă dintre Ţara Silvaniei şi Ardeal.

Am fost ieri după apă la Șumalău, la intrarea în Var. Când am văzut cât de mare este Someșul, am fugit până la podul de la Turbuța, unde am făcut fotografiile de mai jos.

. Tura cea mică a constat într-o excursie cu bicicleta pe traseul Jibou-Turbuţa via Rona, pe malul drept al Someşului sau sub abruptul Piscuiului . Inspirat de o poveste din copilăria lui Dorin, am hotărât să urc în sus pe râu , pe malul drept, până la Ciocmani , aventură povestită în însemnarea „ Tura cea mare: Jibou-Turbuţa-Ciocmani ”. M-am întors înapoi pe şoseaua străbătută şi în excursia de la Cliţ . Centrul satului Ciocmani este asfaltat. De aici încolo, este foarte uşor de mers cu bicicleta şi am făcut aproximativ 2 ore până în Jibou. Din centru, se merge până la intersecţia cu şoseaua principală care vine de la Răstoci şi se virează la dreapta. Dincolo de Halta Ciocmani, aflată în stânga, începe podul rutier peste Someş, paralel cu reînnoitul pod feroviar. În celălalt capăt se află tabla indicatoare unde se indică greşit că Jiboul ar fi la 18 km departe. Precum se vede din însemnarea „ Momentul adevărului ”, în realitate sunt doar 13 km. Vedere înspre amonte de pe podul ruti...

. Iar am fost să caut Salcia Blestemată, locul de deasupra Varului unde o fată bătrână, care culegea „hiribe” (ciuperci) în pădure, a fost violată şi omorâtă de nişte tâlhari. Pe la paş'opt. Ştiu, veţi zice că sufăr de Sindromul Elodia , umblu după potcoave de cai morţi. Legenda locului bântuit a fost povestită de profesorul Zaharia Prodan în romanul „ Culoarea diavolului ”: capitolul 2, „ Grota roşie ”. De fapt, azi am pornit călare pe bicicletă ca să refac „ drumul popilor ”, către Sâncraiu Silvaniei , dar abia am ajuns la intersecţia dintre străzile Odorheiului şi Cărămidarilor, că am simţit cum trepidează asfaltul sub mine. Mi se dezumflase roata din spate. La „autopsie”, s-a văzut că unul dintre peticele de pe camera de cauciuc s-a lipit de pneu (căldură mare, monşer!) şi s-a desprins fără nici un avertisment. Drept urmare, cum doream o ultimă ieșire în natură, înainte să înceapă ploile de toamnă, am ales un traseu per pedes , precum Var-Borza. Iată un avertisment pentru cei ...