101 de privelişti ale Muntelui lui Rákóczi

. La Stanii Cliţului şi în Valea Umbrelor se poate ajunge şi cu trenul. Se merge până în Băbeni, centrul de comună de pe malul drept al Someşului, se coboară în luncă şi se trece apa cu „luntrea”. În gară, a trebuit să cumpăr şi un bilet pentru bicicletă, de fix 5 lei. Biletul de călătorie Jibou-Băbeni costă doar 3,70 lei. Ca să zic aşa, primul este biletul meu de întoarcere, îşi merită banii. P.S. Biletul de bicicletă se poate cumpăra şi în tren, dar atunci costă 7 lei. Gara din Băbeni poartă pe tablă vechea denumire: Băbuţeni. Cei care caută traseul pe situl Mersul trenurilor să fie foarte atenţi! Deci, destinaţia C.F.R. este Băbuţeni, Sălaj. Mare noroc am avut cu localnicii, oameni primitori şi binevoitori. Fără să ne ştim, m-au luat din gară şi m-au condus precum Vergiliu pe Dante. Drumul către „luntre” are cam 3 km, merge paralel cu calea ferată, în susul Someşului, apoi se trece peste şine la semafoare şi se ia cap compas biserica din Cliţ, care se vede desluşit. Pe câmp, străluc...

. Fiecare „ techergheală ” de-a mea are la început câte o întâmplare. Uneori ea a fost desprinsă dintr-o carte, precum a fost drumul prin Pădurea Viţinalului ( de la Mirşid la Moigrad ) ori căutarea Salciei Blestemate din Var . Altădată, ca şi acum, am pornit pe urmele unei „aventuri” povestite de un prieten. În anii '60-'70, părinţii lui Dorin au venit din Gârbou la o nuntă în Turbuţa. Era iarnă şi un ger de crăpau pietrele. Pe vremea aceea, încă nu fusese construit podul pietonal cu patru piloni din prezent, aşa că au trecut Someşul cu „luntrea” (bacul). Petrecerea s-a terminat în zori, dar nuntaşii n-au putut să se întoarcă acasă pe acelaşi drum, deoarece malul râului a îngheţat peste noapte şi bacul n-a putut fi desprins. Tinerii nu s-au necăjit prea mult, ci au plecat pe Someş în sus, către Ciocmani. Am hotărât să repet isprava lor. Anul trecut, tot pe vremea recoltării cucuruzului, am făcut un mic tur al Someşului , pe sub abruptul Piscuiului . Am revenit ulterior, împr...

. .

. Am fost astăzi să aducem apă de la fântâna din stânga podului din Rona. Someşul are un nivel ridicat, dar degeaba, podul plutitor a fost abandonat pe malul drept, fără a i se găsi vreun rost. Natura este întârziată faţă de alţi ani, dar în ultimele zile a fost cald. Iată o imagine a Piscuiului Ronei, de la baza digului. Fântâna din Rona este una cu cumpănă. Luciul apei se află la o adâncime de 3-4 metri. Iată o mărturie a vremurilor pitoreşti dinainte de conductele trase în casă şi de robinetul pe care-l răsuceşti degeaba, pentru că, pe neanunţate, s-a luat apa în oraş. Am avut norocul să surprindem un apus de soare deosebit. Interesant este felul cum praful ridicat de maşină împrăştie razele de lumină şi dă o altă culoare câmpului. E un efect optic ieşit din comun, care ar merita prezentat şi pe blogul Oscilaţii şi unde .

.

. Iată o imagine a noii punţi dintre Jibou şi Rona. Când cei doi piloni de susţinere vor fi înălţaţi şi cablurile de susţinere întinse, podul va semăna cu Golden Gate din San Francisco, California. Până atunci, puntea a fost alipită şi se poate circula pietonal sau cu bicicleta. Tocmai la timp, deoarece din cauza secetei prelungite, nivelul Someşului a scăzut şi bacul s-a înpotmolit de mai multe ori în matca râului. Bicicleta, biciclistul şi Piscuiul Ronei Vedere de pe malul stâng .

. Vedere de pe malul stâng, din partea dreaptă, a noului pod rutier Jibou-Rona Acelaşi pod, văzut de pe malul stâng, din partea dreaptă. Atât mai lipseşte ca lumea să poată circula pe pod: un singur element 101 de privelişti ale Muntelui lui Rákóczi: Piscui cu sticlă (şi pod plutitor, vedeţi în stânga) - peisaj de toamnă - Aureolă canină .

. Până când podul dintre Jibou şi Rona va fi gata, oamenii şi vehiculele trec Someşul cu bacul. Un splendid mănunchi de varga de aur ( Solidago canadensis ), originară din America. Apicultorii şi grădinarii o preţuiesc în mod deosebit pentru ciorchinele bogate de floricele, ecologii o condamnă pentru caracterul ei invaziv, respectiv tendinţa de a forma monoculturi. Râpa Roşie de la Rona. Spice de iarbă în apus. O reflexie a Piscuiului Ronei/ Muntele lui Rákóczi/ Ţugluiul Turbuţâi în apa Someşului .