101 de privelişti ale Muntelui lui Rákóczi

. A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, o fată de împărat neînchipuit de frumoasă. Prinţesa avea grijă de o turmă de capre, toate cu lâna numai şi numai din aur. Pe coasta muntelui de la Tihany, ieşea la păscut cu ditamai averea, dar mai de preţ decât dobitoacele cele năzdrăvane era însăşi minunata fecioară de crai cu ochi galeşi, plete negre ca noaptea şi obrăjori ca pieliţa laptelui. Dar buzele ei rumene şi fragede, ca nişte boboci de trandafir, nu puteau să rostească nici un cuvânt: se născuse mută. Bătrânul rege al valurilor din lacul Balaton, un duh falnic, cu barba lungă până la genunchi, se înălţă din spuma apelor şi o rugă: - Mi s-a îmbolnăvit băiatul. Dă-mi o cană de lapte proaspăt, muls de la una din căpriţele tale, ca să se vindece şi în schimb îţi voi slobozi graiul. Preafrumoasa fată de împărat i-a dat cana de lapte cerută, iar regele lacului i-a dezlegat buzele. Şi vocea ei s-a auzit mai sonoră decât argintul, mai dulce decât mierea aurie. Leacul cer...

. Pe malul lacului Balaton, la Tihany, se află un tun făurit din lemn de stejar. Povestea lui e tragicomică şi a fost pusă în versuri de Csizmazia Zsolt. Primarul din localitate a fost certat de soţie pentru că nu reuşea să fie la fel de înstărit ca şi cel din Füred, care pusese o taxă de privelişte către abaţia de peste ape. Pentru că n-au reuşit să obţină o cotă-parte din veniturile pe imagine, cei din Tihany au declarat război Füredului. Cum nu aveau nici un tun, au construit unul din scânduri, cam în stilul IKEA de acum. Tunul a explodat la primul foc şi a omorât pe 16 dintre cei prezenţi, printre care şi pe primar, iar soţia lui a surzit. Ghiuleaua n-a ajuns dincolo şi n-a provocat nicio pagubă pe malul celălalt. Aş fi tras un tun, dar era poziţionat în cealaltă parte, cu spatele la ţintă. Tunul din scânduri de stejar, folosit pentru intimidarea celor din Balatonfüred Poemul „eroic” al lui Csizmazia Zsolt .