101 de privelişti ale Muntelui lui Rákóczi

. Am descris drumul prin pădure de la Var la Borza în însemnarea: „ Salcia blestemată a fost defrişată ”. La ieşirea din ultimul parcurs prin codru, se vede această fâneaţă, cu un drum de căruţe care urcă în partea opusă. Merită să vă duceţi până acolo. Veţi fi răsplătit cu panorama Văii Agrijului. E extraordinară, mai ales în primele ceasuri ale dimineţii, când umbrele se retrag în pădure. Iată o privelişte către Sud. În fundal, e centrul de comună Creaca. Jos, în stânga, satul Borza. Tot jos, dar în dreapta, peste pârâu, e satul Prodăneşti. Acesta ar fi primul punct de belvedere. Din acelaşi punct, spre Vest, sus pe versantul stâng al pârâului Agrij: satul Ciglean. Traseul de creastă, numit ad-hoc „traseul celor trei puncte de belvedere”, porneşte către Nord, pe sub liziera unei păduri de cer ( Quercus cerris ). O bornă albă, aflată la începutul drumului. Ghindele cerului (stejarului turcesc) sunt păroase, ca nişte căciuli de cazaci. În comparaţie, iată ghinde...

. Iar am fost să caut Salcia Blestemată, locul de deasupra Varului unde o fată bătrână, care culegea „hiribe” (ciuperci) în pădure, a fost violată şi omorâtă de nişte tâlhari. Pe la paş'opt. Ştiu, veţi zice că sufăr de Sindromul Elodia , umblu după potcoave de cai morţi. Legenda locului bântuit a fost povestită de profesorul Zaharia Prodan în romanul „ Culoarea diavolului ”: capitolul 2, „ Grota roşie ”. De fapt, azi am pornit călare pe bicicletă ca să refac „ drumul popilor ”, către Sâncraiu Silvaniei , dar abia am ajuns la intersecţia dintre străzile Odorheiului şi Cărămidarilor, că am simţit cum trepidează asfaltul sub mine. Mi se dezumflase roata din spate. La „autopsie”, s-a văzut că unul dintre peticele de pe camera de cauciuc s-a lipit de pneu (căldură mare, monşer!) şi s-a desprins fără nici un avertisment. Drept urmare, cum doream o ultimă ieșire în natură, înainte să înceapă ploile de toamnă, am ales un traseu per pedes , precum Var-Borza. Iată un avertisment pentru cei ...

. Se zice: Omul plănuieşte, Dumnezeu rânduieşte . Unele excursii decurg cu totul altfel decât au fost plănuite. Profesorul nostru de fizică din liceu, Cornel Găvănescu, salvamontist în Munţii Făgăraş, ne-a învăţat că rătăcirile sunt sarea şi piperul drumeţiilor. Din acest punct de vedere, azi am avut parte de o aventură bine condimentată. Am dorit să plec de la Grădina Zmeilor şi să ajung la Piatra Pintii, să văd şi Salcia Bântuită din romanul lui Zaharia Prodan. Primul ghinion. Microbuzul de Cluj nu mai circulă către Bălan, ci prin Creaca şi Românaşi, deci a trebuit să renunţ la transportul în comun şi să mă descurc cu „Ia-mă, nene!” Traseul este marcat cu cruce roşie şi are ca punct de pornire cabana de la Grădina Zmeilor. O vreme, crucea roşie merge împreună cu cercul roşu, pe traseul de explorare a rezervaţiei naturale de stânci antropomorfe. Iată marcajele de lângă scenă. Le regăsiţi şi pe tăblia proiectului european, panou ciuruit în stil balcanic. Vorba unui prie...