101 de privelişti ale Muntelui lui Rákóczi

. Borza este un sat din comuna sălăjeană Creaca, amintit ca Borzova încă pe vremea regelui Matei Corvinul (1469). În monografia sa , Petri Mór susţine că aici ar fi existat cândva şi un castel. Noi am nimerit în localitate fără voie, venind de peste deal, de la Grădina Zmeilor din Gâlgău Almaşului. La răscrucea de drum de unde se merge către bisericile din Borza se înalţă o răstignire din lemn sculptat, cât un brad de înaltă. Ea a fost realizată de meşterul Vasile Mureşan din Chechiş... ...în 16 aprilie 1930. (Pe atunci, Papa Benedict al XVI-lea tocmai împlinea trei anişori.) În faţa bisericilor, se află o fântână cu cumpănă. Biserica veche este din lemn, se află în vârful dealului şi poartă hramul „ Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavril” . Iată o vedere dinspre vale. Vedere din lateral. Biserica datează din 1758 şi a fost ridicată de meşterul „ Breaz Ianoş de la Gileaiu ”, care a lucrat şi la Bezded şi Brebi. Ea a fost renovată în 1975-1976, 1999-2000. Veţi g...

. Plecarea din faţa blocului Coborâm pe podul mare de lângă Integrata (în amonte, există şi un pod pentru pietoni) Urcăm pe dealul din stânga podului de la Rona, în drum spre Husia Ne umplem sticlele de apă la izvorul din Husia (de remarcat debitul lui) Urcăm pe drumul proaspăt asfaltat către centrul Husiei, pe lângă o fântână rustică, pe „stil vechi”, cu cumpănă Biserica de lemn din Husia, cu pereţii proptiţi de contraforţi şi o suavă turlă octogonală Ieşirea dinspre Someş-Guruslău a Husiei (cam pe aici se termină asfaltul) Pe dealul dintre sate Vedere inedită a Piscuiului Ronei/ Dealului lui Rákóczi Ne tragem sufletul în vârful dealului (ultimul hop - de aici numai la vale) Grădiniţa şi fostul C.A.P. din Someş-Guruslău Din nou pe asfalt: strada principală din Someş-Guruslău (n-am intrat, dar pe-aici ne va fi drumul când vom merge la Cheile Ţicăului) Ieşirea dinspre Jibou a satului Someş-Guruslău Releul de telefonie, izvorul şi podul de la Someş-Guruslău Ca să evităm maşinile de trans...

. Am fost astăzi să aducem apă de la fântâna din stânga podului din Rona. Someşul are un nivel ridicat, dar degeaba, podul plutitor a fost abandonat pe malul drept, fără a i se găsi vreun rost. Natura este întârziată faţă de alţi ani, dar în ultimele zile a fost cald. Iată o imagine a Piscuiului Ronei, de la baza digului. Fântâna din Rona este una cu cumpănă. Luciul apei se află la o adâncime de 3-4 metri. Iată o mărturie a vremurilor pitoreşti dinainte de conductele trase în casă şi de robinetul pe care-l răsuceşti degeaba, pentru că, pe neanunţate, s-a luat apa în oraş. Am avut norocul să surprindem un apus de soare deosebit. Interesant este felul cum praful ridicat de maşină împrăştie razele de lumină şi dă o altă culoare câmpului. E un efect optic ieşit din comun, care ar merita prezentat şi pe blogul Oscilaţii şi unde .