101 de privelişti ale Muntelui lui Rákóczi

. Gura Văii reprezintă confluenţa dintre râul Someş (în centru) şi pârâul Agrij (în dreapta), un ştrand natural al locuitorilor din Jibou. În unii ani, aici este o plajă cu nisip fin; în alţi ani, porţiunile de uscat sunt acoperite cu mâl umed şi buruieni. Piscuiul Ronei văzut din dreptul Gurii Văii. Anul acesta este „un an mâlos”. Deoarece Someşul este un râu periculos, unde în fiecare vară se îneacă cineva, jibouanii preferă să caute un loc de plajă şi de scaldă în amonte pe Valea Agrijului. Valea Agrijului la Gura Văii. Mai sus, în dreptul ruinelor staţiei de pompare, Agrijul a dezvelit (anul acesta) o porţiune cu nisip uscat, curat şi cald. La anul, s-ar putea să fie iar sub ape sau înecat în noroi, dar pe firul apei se vor ivi alte zone nisipoase. Aşa arăta această porţiune în vara anului 2008. Valea era îngustă, iar pe malul drept se înălţau mai mulţi plopi, între care aş fi dorit să întind o antenă de radio pentru un receptor clasic cu diodă detectoare (radio cu c...

. Gura Văii, porţiunea de mal de la confluenţa dintre râul Someş şi valea Agrijului, este un fel de ştrand neoficial al Jiboului. În acest an, datorită ploilor torenţiale, apa a lăsat foarte puţine „limane” acoperite cu nisp uscat. Pentru că nu se ştie ce surprize ne rezervă timpul, am profitat de prima zi cu soare ca să ne repezim la apă. Apa Agrijului a devenit atât de adâncă, iar curentul atât de puternic, încât a răpit-o cale de câţiva metri pe Peta, căşeluşa noastră. Ştie să înoate, numai că apa o ducea la vale. În cele din urmă, am trecut-o în braţe, ca pe o mieluşea. Pe parcurs am pierdut un papuc de plastic, aşa că m-am transformat dintr-odată în piratul Bătrânul Jumătate-de-papuci. Am şi o poză, dar n-o arăt decât în particular, prietenilor care ţin neapărat s-o vadă. Copaci dezrădăcinaţi, stâlpi aduşi de ape, mâl în care te poţi afunda până la genunchi. Nelipsita poză cu Piscuiul Ronei: un băiat şi câinele său. Peta, după ce a obosit să ne tot cheme la joacă în apă. .