101 de privelişti ale Muntelui lui Rákóczi

.  Laurenţiu Bran a fost preot greco-catolic în Aluniş. În literatură, a devenit cunoscut pentru traducerea în limba maghiară şi editarea poeziilor lui Mihai Eminescu. A publicat şi în gazeta maghiară „Zsibóvidéki Hirlap”, care a apărut vreme de 4 ani, în perioada 10 august 1911 - 2 august 1914, tipărită de echipa redactor-şef Fejes Lajos şi redactor Brandt Viktor. Îi mulţumim încă o dată d-rei Czégényi Katalin pentru ajutorul acordat la procurarea câtorva copii ale publicaţiei. Laurenţiu Bran a redactat şi a tipărit săptămânalul românesc „Sălajul”, apărut întâi în Jibou, iar apoi la Zalău. În 1923, aici a publicat articolul „ Pentru ce s-a înglodat planul luminaţiei electrice a Jiboului? ”, unde se găsesc multe informaţii despre introducerea iluminatului electric în localitate. Râul Agrij avea un debit prea mic pentru construirea unei hidrocentrale, râul Someş era prea larg. O soluţie ar fi fost construirea unei termocentrale, alimentată cu combustibil...

.  Industrializarea Jiboului a început odată cu construirea căii ferate.  Ea a devenit linia principală a Sălajului: vine pe Valea Someşului din Dej, trece prin Zalău şi Sărmăşag către Oradea, Carei şi Satu Mare.  S-au construit patru poduri: Dej, Ciocmani, Valea Agrijului, Ulmeni.  Linia a fost inaugurată la 1 octombrie 1890 şi a fost un eveniment relatat în presa sălăjeană.  Oraşul de pe Someş a fost ales ca nod de cale ferată, deoarece dispunea atât de apa râului cât şi de cărbunele extras din minele de la Lupoaia şi Surduc.  Era un loc unde locomotivele puteau fi realimentate cu uşurinţă.  Linia a fost construită de Societatea pe acţiuni Szamosthalbahn , cu capital elveţian.  Ea a fost continuată de compania feroviară Szamosthaler către Baia Mare, tronson finalizat în 1899.  În 2017 se vor împlini 80 de ani de la înfiinţarea Depoului, unde, în prezent, se întreţin şi se repară numai locomotiv...

Se lucrează în ritm susţinut la modernizarea podurilor rutiere din jurul Jiboului. Din păcate, întrucât circulaţia se face doar pe câte un sens, se gâtuieşte traficul auto. Iată podul de pe pârâul Agrij, la intrarea în Jibou. O serie de instantanee ale podului dintre Var şi Surduc, de peste râul Almaş, străvechea graniţă dintre Ţara Silvaniei şi Ardeal.

. Turlele multor biserici sunt prevăzute cu cadrane de ceas. Uneori, mecanismele nu sunt achiziționate și instalate, cum e și cazul bisericii romano-catolice „ Adormirea Maicii Domnului ” din Jibou. Cadranele ei sunt cu totul albe. Când am trecut prin Surduc , am observat că biserica ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul” (construită în 1913) are cadranele pictate, astfel încât ele arată ora 12:27. La rugămintea mea, poetul Viorel Mureșan l-a întrebat pe preotul paroh Grigore Pop , care a slujit întâi în Cristolțel și Inău, de unde s-a mutat în 2002 în Surduc. Citim în Sfânta Evanghelie după Ioan 12:27: „ Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice? Părinte, izbăveşte-Mă, de ceasul acesta? Doar pentru aceasta am venit în ceasul acesta. ” Pe trei dintre cadranele bisericii „ Sfântul Ierarh Nicolae ” din Cuceu (1852), arătătoarele arată 12 fără un sfert. Părintele Daniel Baboș , paroh din 2003, crede că e un îndemn să nu lăsăm cele sufletești pe ultima clipă. Pe cadranul dinspre altar, p...

. Tura cea mică a constat într-o excursie cu bicicleta pe traseul Jibou-Turbuţa via Rona, pe malul drept al Someşului sau sub abruptul Piscuiului . Inspirat de o poveste din copilăria lui Dorin, am hotărât să urc în sus pe râu , pe malul drept, până la Ciocmani , aventură povestită în însemnarea „ Tura cea mare: Jibou-Turbuţa-Ciocmani ”. M-am întors înapoi pe şoseaua străbătută şi în excursia de la Cliţ . Centrul satului Ciocmani este asfaltat. De aici încolo, este foarte uşor de mers cu bicicleta şi am făcut aproximativ 2 ore până în Jibou. Din centru, se merge până la intersecţia cu şoseaua principală care vine de la Răstoci şi se virează la dreapta. Dincolo de Halta Ciocmani, aflată în stânga, începe podul rutier peste Someş, paralel cu reînnoitul pod feroviar. În celălalt capăt se află tabla indicatoare unde se indică greşit că Jiboul ar fi la 18 km departe. Precum se vede din însemnarea „ Momentul adevărului ”, în realitate sunt doar 13 km. Vedere înspre amonte de pe podul ruti...

. (urmare a însemnării Cliţ 2: Stanii Cliţului ) Denumirea de „Valea Umbrelor”, dată părţii superioare a Văii Cliţului, a fost popularizată de cumnatul meu, Deák Zoltán , pe vremea când a lucrat la proiectul descoperimsalajul.ro . Împreună cu prietenul său, Călin Pavăl , el a făcut două incursiuni aici, una în vara anului 2004, alta în februarie 2005. Valea Cliţului se află la intrarea dinspre Surduc în satul Cliţ (comuna Băbeni), pe dreapta. Debutează cu un loc larg şi mlăştinos. Se merge pe un drum forestier până la cabana silvică. Dacă îi cunoaşteţi pe pădurari şi vă deschid, se poate dormi aici, chiar şi iarna (vezi „ Cliţ - Umbre în alb ” din „ Descoperim Sălajul ”). Dacă nu, în „parcarea” dinaintea casei, vara se poate întinde un cort. După ce prietenii noştri şi-au parcat maşina la umbră, avem 2 km de înaintat per pedes , ca apostolii. Regiunea e plină de ferigi şi aluni. Chiar am găsit o alună. Evenimentul a fost fotografiat atât de Széll Sándor , cât şi de soţia mea, Simone ...