101 de privelişti ale Muntelui lui Rákóczi

. Am fost uimit de mulţimea de cărucioare întâlnite la această ediţie a Zilelor Cetăţii, aşa că am marşat pe idee. Să ne trăiască tineretul, de la vârsta cea mai fragedă până la 99 de ani!

. Gura Văii, porţiunea de mal de la confluenţa dintre râul Someş şi valea Agrijului, este un fel de ştrand neoficial al Jiboului. În acest an, datorită ploilor torenţiale, apa a lăsat foarte puţine „limane” acoperite cu nisp uscat. Pentru că nu se ştie ce surprize ne rezervă timpul, am profitat de prima zi cu soare ca să ne repezim la apă. Apa Agrijului a devenit atât de adâncă, iar curentul atât de puternic, încât a răpit-o cale de câţiva metri pe Peta, căşeluşa noastră. Ştie să înoate, numai că apa o ducea la vale. În cele din urmă, am trecut-o în braţe, ca pe o mieluşea. Pe parcurs am pierdut un papuc de plastic, aşa că m-am transformat dintr-odată în piratul Bătrânul Jumătate-de-papuci. Am şi o poză, dar n-o arăt decât în particular, prietenilor care ţin neapărat s-o vadă. Copaci dezrădăcinaţi, stâlpi aduşi de ape, mâl în care te poţi afunda până la genunchi. Nelipsita poză cu Piscuiul Ronei: un băiat şi câinele său. Peta, după ce a obosit să ne tot cheme la joacă în apă. .

. Titlul parafrazează un cântec celebru, transpus pentru cor de profesorul Mocanu: MARE HIBĂ-I LA JIBĂU De data asta, hiba a fost o rupere de nori, duminică (27 iunie 2010) seara, pe la 18:00. Cam în stilul celei de luni, din Zalău: http://www.ztv.ro/index.php?option=com_seyret&task=videodirectlink&id=3502 Mult a fost atât pârâiaşul care coboară de la Grădina Botanică... ...multă a fost şi apa pârâului Firiza. Iată congruenţa celor două pâraie: un Someş mai mic! Pârâul Firiza în dreptul staţiei de epurare (mult mai sus decât a fost în ianuarie, vezi fotografiile de atunci !) Grădini inundate Se vede pe gard cât de mare a fost apa: a ajuns până de unde începe verdele, cam 1 m înălţime. Movila de pietriş şi nisip de lângă bicicleta lui Gergő a fost adunată din faţa bisericii catolice. Mormane de mizerie aduse de ape, adunate pe strada spitalului (Str. Libertăţii) Mocirla de la Center, unde nămolul a năclăit trecerea de pietoni din faţa bisericii Sf. Gheorghe.

. Bine că ploile au luat o pauză. (Vulcanul Acelacatepetl o fi de vină!) În sfârşit, am putut ieşi din casă, să ne bucurăm de frumuseţile naturii. Fiecare dintre noi are câte o gărgăriţă. A noastră este, declarat, Piscuiul Ronei. Când am vorbit despre conflicte, nu ne-am referit la tăierile din pensii şi din salarii, ci la o situaţie surprinsă pe podul de la Rona, unde s-au întâlnit deodată două maşini... ...deşi loc ar fi numai pentru una, ca-n poezia cu berbecii sau balada lui Robin Hood şi Micul John. Spre ţinere de minte, am fotografiat indicatoarele: se circulă cu 5 km/h, vehicule cu maximum 3,5 tone greutate, cu o înălţime mai mică de 2,9 metri şi o lăţime de cel mult 2,5 m. Şi o imagine de la prima prăşilă, cu atelajul de un cal putere.

. Împăratul Iosif al II-lea de Habsburg-Lothringen (1765 - 1790) a dorit să-şi cunoască cât mai bine popoarele şi ţările stăpânite, drept urmare şi-a trimis topografii ca să întocmească hărţi ale provinciilor imperiale. Wikimedia Commons a publicat de curând acest atlas , care acum este accesibil on-line . Pe harta Jiboului ( Josephinische_Landaufnahme_pg028.jpg , cca. 1780), surpriză: Muntele lui Rákóczi (un principe rebel, deci cu numele trecut la index) nu este numit nici Piscuiul Ronei , nici Ţugluiul Turbuţâi , ci PISCU TURBUTZA : Alte lucruri surprinzătoaredescoperite pe vechea hartă : - Valea Firizei (ungureşte: Fürész-patak) nu este trecută ca Pârâul Sărat, ci VALEA POPII; - anul şi locul bătăliei din 11 noiembrie 1705 sunt trecute greşit: 1706 (!?!) şi în partea nordică a Jiboului, înspre Someş-Odorhei. (Atacul austriecilor a vizat tranşeele şi fortificaţiile de pe Ciglentir şi Valea Agrijului, aflate în sud, iar retragerea armatei curuţilor s-a făcut către est, în amonte,...

. Am fost astăzi să aducem apă de la fântâna din stânga podului din Rona. Someşul are un nivel ridicat, dar degeaba, podul plutitor a fost abandonat pe malul drept, fără a i se găsi vreun rost. Natura este întârziată faţă de alţi ani, dar în ultimele zile a fost cald. Iată o imagine a Piscuiului Ronei, de la baza digului. Fântâna din Rona este una cu cumpănă. Luciul apei se află la o adâncime de 3-4 metri. Iată o mărturie a vremurilor pitoreşti dinainte de conductele trase în casă şi de robinetul pe care-l răsuceşti degeaba, pentru că, pe neanunţate, s-a luat apa în oraş. Am avut norocul să surprindem un apus de soare deosebit. Interesant este felul cum praful ridicat de maşină împrăştie razele de lumină şi dă o altă culoare câmpului. E un efect optic ieşit din comun, care ar merita prezentat şi pe blogul Oscilaţii şi unde .